Chiar… Şi ce dacă am murit şi io acolo… cîteva săptămâni? Na! Am murit şi gata! M-am întors, nu? Se cheamă că nu e chiar atât de naşpa! Bine, ceva, ceva naşpa a fost. Mărturisesc! Şi pentru mine şi pentru voi, cei care aţi fost, în tot intervalul ăsta de timp cât subsemnatul s-a dat la fund, curioşi să aflaţi ce fac, cum fac, de ce fac.
Ei bine, iată-mă întreg şi nevătămat… Ba chiar gata să scriu în draci zi de zi pe ăst blog – care este!, vorba mai ştiu eu (ştiu, fir’ar să fie!, că doar trăiesc în România şi mă uit şi io la TV – chiar dacă nu din Sectorul… care este!) cui. În sfârşit!
Băh, fraţilor, multe (ba, chiar al dracu’ de multe!) ar fi de spus! Nţ! Nici de-al naibii nu vă spun pe unde am umblat. Uite aşa! Nu vrea muşchiul meu, e bine? În fond şi la urma urmei, contează că nu am dat colţul, zic io! Şi că m-am întors! Şi nu cu mâinile goale, ci… cu veşti proaspete…
Ia ascultaţi acilea oleacă…
Una la mână: iese. Cum cine? Romanul, băh, nenică! Ăla de care vă tot zic de la un timp încoace… „A 4-a ţintă”, adicătelea!
Yep! Pe undeva prin martie. Mai precis, pe undeva pe la sfârşit… Vă asigur că o să fie iureş mare. Pe bune! Nu ştiu exact unde şi când este programată lansarea (dar o să aflu şi vă ţin la curent). În schimb, ştiu al naibii de bine că o să fie caterincă de caterincă! Mai ceva ca la primul roman. Aşa că, geana pe blog să aflaţi ce şi cum…
Până atunci, vă pup albastru pe toţi!
P.S. Ne auzim mâine, da? Cum de ce? Păi, mai am atâtea la mână…

Reclame