Sunt siderat! Şi scârbit! Şi sătul! Peste măsură! De analfabetismul dovedit, cu fiecare postare a unui imbecil de „forumist” (o specie nou apărută şi neînţeles de vie, de activă), de prostia oripilantă, folosită pe post de insignă, de puseurile de ură, de furie oarbă – îndrepată înspre nimeni şi înspre nimic – împinsă la paroxism, de avalanşa de înjurături şi blesteme care împânzeşte de la un capăt la altul tot ce înseamnă on-line-ul, la noi, de uşurinţa cu care diferite organe sunt băgate, din te miri ce, prin tot feluri de găuri (de cele mai multe ori nu ale celui înjurat, ci ale femeilor din viaţa lui). Nu în ultimul rând, sunt siderat, scârbit şi sătul de nonşalanţa cu care nişte mucea cu caş la gură, care nu au învăţat (şi nu o vor face niciodată din simplu motiv că nu au cum să o facă), nici măcar să se semneze, ca să nu mai vorbesc de noţiunile elementare de gramatică, de nonşalanţa, spuneam, cu care îşi permit să judece, să critice OAMENII. Adevăraţii OAMENI! Cei care au făcut şi vor face întotdeauna cinste acestui pământ! Am citit astăzi toate, dar absolut toate (evident, cele care au apărut şi on-line nu doar în ediţia de print a ziarelor), articolele care făceau referire la starea critică în care se află Adrian Păunescu. Nici măcar nu îl mai numesc, aşa cum am făcut-o ieri, marele poet, scriitorul de geniu, sau Zeul – unul contemporan – al condeiului. Aş comite o greşeală de exprimare. Aş fi redundant, cu alte cuvinte, în exprimare! Pentru că, pentru un cititor cu exerciţiu şi nu unul de dumincă, a rosti „Adrian Păunescu” înseamnă a rosti „poet de geniu”. Am argumente şi nu mă interesează părerea (alta decât a mea) a unor neaveniţi. De ce sunt atât de înverşunat? De ce scuip în halul acesta cuvintele? Veţi pricepe imediat. Spuneam că am citit toate articolele în care se făcea trimitere la „bolnavul în stare critică” Adrian Păunescu. Fiecare dintre articolele de care vorbesc era urmat de un şir interminabil de comentarii. Trec peste faptul că 90 la sută dintre aceste comentarii erau scrise cu curul. Că erau pline de enormităţi. De greşeli flagrante de exprimare şi de gramatică. Trec peste asta! Pur şi simplu m-am obişnuit cu ideea că 90 la sută din „forumiştii” acestei ţări suferă de tembelism şi analalfabetism. Mă opresc la alt amănunt. Unul cu adevărat important care a şi declanşat, în ceea ce mă priveşte, isteria. Nebunia de a da frâu liber sarabandei cuvintelor. Tăvălugului dement sub care, aproape fizic, aş vrea să îngrop toţi nemernicii analfabeţi care se numesc forumişti şi care nu fac altceva decât să umple de căcat imaginea – şi aşa schiloadă, hâdă sau cum dracu vreţi s-o numiţi – a acestei ţări! Iată amununtul; am citit zeci, sute de comentarii în care Păunescu era făcut albie de porci! Zeci, sute de comentarii în care era huiduit. Înjurat. Scuipat şi blestemat. În care era numit „manelistul poeţilor”, „porcul” a cărui moarte ar fi benefică pentru spital, din simplu motiv că, odată cu plecarea lui pe lumea cealaltă, s-ar elibera două paturi (aluzie, evident, la proporţiile fizice ale poetului! În fine, nu mai vreau să continui. Pe măsură ce o fac, scârba de care sunt cuprins capătă proporţii „incomensurabile”, vorba poetului. Nu mai vreau!
Şi totuşi, cum mama dracului e posibil să-l avem printre noi (încă în viaţă la ora asta, când butonez tastatura) pe unul de talia lui Păunescu şi să-l batjocorim în halul ăsta? Să-l hulim în asemenea măsură? Dumnezeule mare şi bun! Cum e posibil ca unul care nu poate scrie două rânduri fără să comită zeci de greşeli de ortografie, de logică, să-l judece pe un OM care se ia, chiar în aceste momente, de piept cu moartea?
Mă opresc. Nu mai vreau să scriu nimic. Pur şi simplu îmi vine să vomit! Nu o fac totuşi! Mai am puterea să le trasnmit celor care au avut tupeul jegos, inimaginabil de jegos, să-l înjure şi să-l batjocorească pe Păunescu, următorul mesaj: „Băi, jigodiilor, nu-l meritaţi! După cum nu vă meritaţi nici ţara şi nici condiţia de români!”.
P.S. Dacă aveţi cel mai mic dubiu în privinţa adevărului celor spuse de mine, faceţi un exerciţiu. Unul mic, dar pe deplin edificator. Intraţi pe unul din miile de forumuri româneşti existente (indiferent că, pe forumul în cauză, se face vorbire de jocuri video, de fotbal, de nu ştiu ce evenimente mondene, de cultură chiar) şi citiţi comentariile schiloade postate de „cititori”. Am pus intenţionat ghilimelele. Veţi constata:
1 – zecile de prescurtări (a se citi, mutilări!), nejustificate şi total alandala, ale cuvintelor
2 – zecile de înjurături ca la uşa cortului
3 – zecile de bleteme care nu-şi au logică
4- zecile de greşeli flagrante de gramatică şi de logică (atunci când vorbeşti de exprimare)
5 – mai sunt alte 100 de puncte